Fiecare viitor proprietar de caine cauta “ceva” in puii pe care ii vede, in functie de nevoile propri. Ceea ce n-ar trebui sa lipseasca nici unui catel e increderea in sine, curajul. Nimanui nu i-ar place un catel care se ascunde in spatele stapanului la aparitia fiecarui lucru nou. Mare parte a sigurantei de sine se transmite genetic. Din pacate exista catei nascuti pentru a se ascunde la primul tunet. Singura modalitate de a preveni asa ceva este informarea despre stramosii catelului. S totusi, chiar daca puiul provine din parinti cu o buna genetica, este responsabilitatea proprietarului sa-l creasca astfel incat sa-i dezvolte increderea, la potential maxim. Admitem ca e vorba de 50/50, jumatate din siguranta de sine vine din gene, cealalta jumatate vine din felul in care e crescut.

Socializarea e pionul principal, dar mai intervin si alti factori care influenteaza transformarea catelului intr-un caine sigur pe el, curajos: respectul fata de necesiattile sociale ale catelului, evitarea pedepselor fizice, protejarea lui de alti caini.

Ca va doriti un Schutzhund sau un simplu family pet, urmati sfaturile de mai jos.

In primul rand, trebuie sa respectati nevoia catelului de a avea un cuib sigur, deoarece e singurul loc din casa/curte care se presupune ca e al lui. Este palatul lui. Cainele este, cu precadere, un animal de haita si, in hainta, fiecare caine, chiar si cel mai de jos in rang, nu e deranjat in mod grosolan, atunci cand se odihneste. Pentru o buna sanatate a mintii, ca siguranta, fiecare creatura sociabila are nevoie de un loc doar al sau, unde sa nu poata fi deranjat.

Nu bruscati catelul sa iasa din cuibul sau; daca doriti sa vina la voi, folositi ceva ademenitor. Ii aratati puiului bucatica apetisanta, va ghemuiti, bateti din palme, iar puiul va veni bucuros spre stapan. Abia acum il puteti ridica si sa faceti ce doreati cu el. Nu-l pedepsiti, verbal sau fizic, cand se afla in cusca/cuibul sa/sau.
 

Alta regula de urmat ar fi sa evitati pedeapsa fizica. In natura, puii sunt “untouchable”. Ei nu sunt atacati si nici pedepsiti de catre nici un membru al grupului. Poate ati vazut vreodata cum un catelus musca neinfricat glezna unui adult, care se va indeparta doar, nicidecum sa raneasca puiul. Cel mic, nu ca ar fi atat de neinfricat, stie instinctual, ca nicioadata nu va avea de suferit de pe urma haitei sale. Nici cainele adult nu e neajutorat, dar pur si simplu nu poate rani catelul, desi poate ar vrea. Asta nu inseamna ca unui pui ar trebui sa i se permita orice si niciodata corectat; mai ales unui catel dominant, trebuie sa i se arate ca nu e el seful. Pentru ca a ros papuci, a sapat gropi, se tavaleste pe podea, n-ar trebui pedepsit fizic.

A treia regula care se aplica tuturor cateilor, ar fi sa nu permiteti nici unui alt caine adult sa asupreasca un pui. Daca in copilarie un catel e muscat de un caine matur, va deveni un caine agresiv fata de alti caini. Cateodata un singur incident e de ajuns. Catelul va crede ca cea mai buna aparare e atacul si va fi agresiv cu toti cainii pe care ii intalneste. Asemenea situatie e foarte greu de reparat. In natura, daca un adult ataca un pui, de cele mai multe ori, puiul e sortit pieirii. Este o experienta traumatizanta care duce la pierderea increderii in sine, unii pui nu-si revin niciodata, nici cand cresc. Cateii trebuie protejati de asemenea incidente, prin evitarea companiei cainilor maturi, pentru ca nu toti au toleranta absoluta la pui.

​

​Tineti minte ca pentru un catel, stapanul e liderul suprem, si ca depinde de voi sa-i asigurati un mediu propice in care sa-si poata dezvolta caracterul. Folositi-va de toata rabdarea, indrumarea ingaduitoare, de timp petrecut impreuna, pentru ca puiul sa-si mentina cu oamenii si animalele o legatura sanatoasa, avantajoasa atat pentru catel cat si pentru stapan.